În Facultatea de Teologie Ortodoxă, pe care o urmez, la un curs de Noul Testament susţinut de Părintele Profesor Constantin Coman chiar în primele zile în aceea facultate, se făcea alegerea şefului de an care urma să ne reprezinte interesele în faţa Consiliului Facultăţii şi-n general în faţa tuturor profesorilor.
Părintele Coman ne-a atras atenţia înainte de a vota, că am face bine dacă am alege şef de an, nu pe cineva foarte bun la învăţătură, nu pe un premiant ci din contră pe cineva care are mai mult timp la dispoziţie şi se poate ocupa şi de problemele noastre, ale studenţilor. Ne-a sugerat să luam pe cineva care nu se gândeşte numai la el şi acordă tot timpul învaţatului cu scopul de a fi cel mai bun ci pe cineva care are timp să vorbească cu noi, pe cineva care are pune interesul nostru mai presus decât al lui.
Era prima dată în viaţa mea când auzeam că e mai bine să nu fii primul, să nu fii cel mai bun, şi că e mai important să-i iubeşti pe toţi. Am fost foarte mirat şi foarte bucuros căci pentru prima dată realizam că viaţa nu înseamnă o luptă pentru întâietate ci o încercare de a-i iubi pe toţi. A fost ca o revelaţie, pentru că, deşi fiind într-o instituţie de învăţământ, unde de obicei se apreciază studiul şi râvna la învăţătură, acum era apreciat cel care iubeşte mai mult, cel care se interesează de ceilalţi, cel care se dăruieşte mai mult.
O ! ce tare m-am bucurat, în sfârşit erau apreciaţi şi ceilalţi, în sfârşit cei care nu erau băgaţi în seamă pentru că nu aveau rezultate strălucitoare la învăţătură, acum erau apreciaţi pentru iubirea lor, pentru faptul că au ştiut să-şi facă prieteni printre ceilalţi.
Mitropolitul Antonie Bloom al Surojului spunea într-o conferinţă (tradusă de Savatie Baştovoi în cartea "Despre credinţă şi îndoială" - Editura Cathisma) că cei ce n-au talent pot compensa prin inimă, adică cei ce nu sunt cei mai buni pot compensa aratându-şi dragostea faţă de ceilalţi. Iar cei ce n-au putere nici atât să facă atunci pot cere ajutorul celorlalţi şi împreună vor reuşi să fac mai mult decât ce ar fi făcut singur.
Surprinzător pentru lumea în care trăim, la Judecata universală, Dumnezeu nu va aprecia pe cei mai buni, nu-i va răsplăti pe cei mai puternici, pe cei mai deştepţi, pe cei ce au fost întotdeauna în top ci pe cei ce au iubit pe ceilalţi oriunde au fost. Dumnezeu va ferici şi va răsplăti pe cei mai puţin egoişti, pe cei ce s-au dăruit mai mult pentru aproapele lor, pe cei ce i-au iubit pe ceilalţi ca pe ei înşişi.
Sfârşitul şi împlinirea tuturor eforturilor noastre în viaţa aceasta este să ne iubim unii pe alţii, şi într-un gând să mărturisim....
Pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh !
Acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.
Sfârşitul şi împlinirea tuturor eforturilor noastre în viaţa aceasta este să ne iubim unii pe alţii, şi într-un gând să mărturisim....
Pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh !
Acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.
Intelegandu-ne pe noi, ii putem intelege pe toti si asa ii putem iubi. La multi ani si slava lui Dumnezeu pentru toate!
RăspundețiȘtergere