luni, 29 iulie 2013

Minuni ale Parintelui Justin Parvu - Călătorie minunată

"Ce ştiţi voi ce poate să facă o blagoslovenie? O rugăciune şi o binecuvântare de la Avva Justin, ehe… multe pot”!
Într-o noapte a lunii ianuarie anul 2002, cu autoturismul meu Dacia 1300, am ajuns, cu greu, la Mănăstirea Petru Vodă. Veneam de la Bicaz şi, la un moment dat, în serpentine, s-a ars puntea redresoare a alternatorului (întrucât, având căldura pornită, am deschis faza lungă, şi aşa am rămas şi fără căldură, şi fără lumini). Am parcat în curtea mănăstirii şi, lăsând motorul pornit, am intrat în Sfânta Biserică să mă închin. La ieşirea din biserică însă, am constatat că uitasem să scot bucata de carton din faţa radiatorului, motiv pentru care motorul s-a supraîncălzit, şi garnitura de chiulasă a cedat. Sub capotă, lichidul antigel (atât cât mai rămăsese) bolborosea în vasul de expansiune…
Ce sa fac ? Colegul meu, Dadi, (un rocker rebel şi nonconformist prin definiţie, care, la insistenţele mele, mă urmase până aici ) îmi zise: „Cornele, acum să te văd”!  Ce să vadă, că nu aveam decât o soluţie: Părintele Justin!
L-am luat pe Dadi şi am trecut prin mulţimea de credincioşi ce aşteptau liniştiţi în faţa uşii Părintelui Justin, (holul din faţa chiliei era arhiplin, iar afară erau încă pe atâţia credincioşi). Cu scuze şi clasica formulă: ,,Doar pentru o binecuvântare de călătorie!’’, dar şi cu insistenţe deranjante din partea noastră, am ajuns în faţa uşii.
Mi s-a părut că a trecut o veşnicie până când creştinii care erau la Părintele au ieşit liniştiţi, luminoşi, fericiţi. Am intrat precipitaţi şi ne-am aşezat în genunchi la picioarele Părintelui care, pe scaunul său, ca un voievod din vremuri îndepărtate, parcă ne aştepta.
- Ei, ei, tocmai de la Iaşi aţi venit, pe o vreme ca asta? Cum e?…
- Preacuvioase Părinte, ni s-a defectat maşina şi, totuşi, am vrea sa ne daţi binecuvântare pentru călătoria până la Iaşi. Am venit doar să vă vedem, ne-am închinat în biserică şi acum am vrea să plecăm, dar nu ştim dacă ajungem cu bine la Iaşi pe ninsoarea asta, că-i drumul lung şi greu.
Părintele se uita cu o privire care parcă trecea prin mine şi îmi spune:
-Domnul să vă binecuvinteze!
-Dar o să ajungem cu maşina asta a noastră?
-Ajungeţi, măi, ajungeţi cu bine!
-Rugaţi-vă pentru noi, aşa să fie! Binecuvântaţi şi iertaţi!
-Doamne ajută! Doamne ajută!
Iată-ne afară, lângă maşina care bîr, bîr, bîr, încă mai mergea. Văzând că nu prea mai avem antigel, ne „vine” o idee ,,genială”!
Am turnat conţinutul unei sticle de băutură tonică pe care o aveam pe banchetă, şi, peste câteva momente, a încetat bolboroseala din vasul de expansiune (probabil că zahărul din băutură s-a caramelizat şi a etanşat garnitura fisurată). Am urcat în maşină şi, fără lumini, fără căldură, am pornit la drum.
Noapte, serpentine, munte, parbrizul îngheţat, cu capul scos pe geamul portierei mă orientam cu greu prin ninsoarea abundentă care crea o imagine şi o stare parcă dintr-o altă lume. Îngheţaţi lemn, am parcat maşina cu motorul pornit în spatele gării CFR din Târgu Neamţ. Am intrat în sala de aşteptare şi, aşezându-ne pe caloriferele  fierbinţi, parcă ne-am mai venit în fire. Era trecut de ora 5 dimineaţa.
După doar o jumătate de oră, ne-am ridicat şi am pornit din nou la drum, spre Iaşi. Am ajuns cu greu la Paşcani, cu geamul portierei mele lăsat pentru a mă orienta cu greu (degeaba am răzuit parbrizul pe ninsoarea aceea) şi înaintând cu o viteză redusă. Şansa noastră cea mare a fost că traficul era foarte redus, abia am întâlnit vreo trei autovehicule până acolo.
-Cornele, aici rămânem cu amărâta asta de maşină, mi-a zis Dadi.
-S-o crezi tu! Mergem înainte, cu binecuvântarea şi rugăciunea Părintelui Justin, şi ai să vezi că ajungem cu bine!
-La spital, sau… mai rău! Ce poate să facă Avva aici pentru noi?
Am ieşit din Blăgeşti şi am ajuns la baza dealului către Ruginoasa. Curbă la stânga, curbă la dreapta, şi-n faţă vreo doi kilometri de pantă abruptă. Şi asta nu era totul! De-a latul drumului crestele (digurile) de zăpadă de 40-50 centimetri înălţime fiecare, parapet după parapet, blocau drumul.
-Până aici ne-a fost, Cornele! Mai bine rămâneam la Paşcani şi veneam cu trenul.
-Măi, Dadi, măi, noi o să mergem acum doar cu rugăciunile Părintelui Justin. Nu ne lasă Avva, că-l cunosc eu …
-Cornele, uite, Avva! Ne ajută Avva, e blagoslovenia  lui …
Ce se întâmplase? În faţa noastră avea loc o minune care ne făcea în egală măsură să ne bucurăm şi să ne înspăimântăm. La vreo 5-6 metri în faţa Daciei noastre, zăpada era spulberată de o mână (forţă) nevăzută. Se vedea asfaltul negru, noi înaintam, iar, în spatele maşinii, brazdele de zăpadă se reconstituiau la loc, de parcă nici nu trecuserăm pe acolo.
-Avva, blagoslovenia şi rugăciunile lui Avva Justin! striga fascinat Dadi.
-Lasă-mă, rocker-ule, că nu crezi tu în de-astea.
-Măi, Cornele, dar tu nu vezi?! E o minune.
-Parcă tot drumul la dus mi-ai ţinut tu prelegeri de rocker rebel, fără Dumnezeu, fără rugăciuni şi fără minuni, şi-acum?
-Nu mai spun nimic! De-acum cred şi eu. Chiar cred!…
Am trecut de Ruginoasa, de Târgu Frumos şi până la Iaşi, orice obstacol l-am întâlnit a fost spulberat în mod miraculos având în faţă mereu măturată până la asfaltul negru şoseaua.
La intrarea în Iaşi, pe Şoseaua Păcurari, traficul era blocat de jandarmi şi poliţişti care nu permiteau ieşirea din oraş.
-Dumneavoastră de unde veniţi? Ne întrebă un poliţist.
-Din Târgu Neamţ, prin Paşcani şi Târgu Frumos.
-Vă arde de glume! Acest traseu e blocat de la miezul nopţii. Fiţi serioşi, pentru că v-am întrebat la modul serios …
-Credeţi ce doriţi, nu ne arde (că suntem îngheţaţi până-n măduva oaselor) de glume. De acolo venim. Ba încă mai de departe… de la Petru Vodă!
-Cu maşina asta?
Am ajuns în faţa blocului meu, am parcat maşina şi, intrând în apartament, soţia ne-a întâmpinat cu câte o cană cu ceai fierbinte. La radio se anunţa imperativ că traficul spre Târgu Frumos şi Paşcani, Roman este închis ….
Maşina nu a mai pornit a doua zi decât după ce am dus-o tractată la service-ul auto unde i-a fost schimbată garnitura de chiuloasă şi puntea redresoare a alternatorului de curent.
De atunci, Dadi a mai recidivat în a-şi expune cultura sa de rocker, dar când venea vorba de credinţă, totdeauna îl auzeai:
-Ce ştiţi voi ce poate să facă o blagoslovenie? Dacă nu l-aţi cunoscut pe Avva Justin Pârvu, mergeţi la Petru Vodă! O rugăciune şi o binecuvântare de la Avva Justin, ehe… multe pot!

Introdu e-mailul pentru abonare:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu