vineri, 28 noiembrie 2014

La Mănăstirea Prislop, cu gândul la părintele Arsenie Boca

Credincioşii îl numesc 'Sfântul Ardealului', chiar dacă nu a fost canonizat, şi vin cu miile pentru a se reculege la mormântul său de la Mănăstirea Prislop, în inima Retezatului. Considerat un 'fenomen unic în istoria monahismului românesc', amintirea Părintelui Arsenie Boca domină şi acum, cu putere, locurile prin care acesta a trecut în anii pe care şi i-a dăruit credinţei ortodoxe şi Bisericii. 

Vineri se împlinesc 25 de ani de la moartea Părintelui Arsenie Boca iar momentul este marcat la Mănăstirea Prislop printr-o slujbă de pomenire la care sunt aşteptaţi cel puţin zece mii de credincioşi. 

De altfel, Mănăstirea Prislop a ajuns loc de pelerinaj pentru românii din toate colţurile ţării, ea identificându-se cu personalitatea Părintelui Arsenie Boca. Se spune că la mormântul acestuia, aşezat într-o superbă poieniţă, florile nu se ofilesc niciodată. Este adevărat pentru că aici miile de credincioşi aduc măcar câte un buchet de flori, după ce se roagă la biserica mănăstirii şi aprind apoi câte o lumânare pentru cei vii sau pentru cei care au păşit pragul lumii de dincolo. 
''Oamenii vin la mormântul Părintelui Arsenie Boca chemaţi de Dumnezeu. De asta trebuie să ţineţi seama. Înainte de 1989 oamenii erau duşi cu forţa la adunările de 1 Mai sau 23 August, aici însă oamenii vin ei, pentru că simt că aici este ceva dumnezeiesc. Acest lucru trebuie să se reţină. Părintele Arsenie Boca a fost un fenomen unic în istoria monahismului românesc, iar aprecierea aceasta aparţine părintelui profesor Dumitru Stăniloaie, cel mai mare teolog al creştinătăţii, din secolul 20', spune părintele arhimandrit profesor Vasile Prescure, care slujeşte la Mănăstirea Prislop. 

La venerabila vârstă de 87 de ani, părintele Vasile Prescure a mai găsit puterea necesară de a scrie o carte despre 'Viaţa şi învăţătura Părintelui Arsenie Boca'. În urmă cu mai bine de 70 de ani a avut bucuria să-l cunoască pe acesta, iar amintirea acelor momente prin care trecea adolescentul de 16 ani şi jumătate, venit la Mănăstirea Brâncoveanu, din Sâmbăta de Sus, este descrisă aici de părintele arhimandrit, alături de alte mărturii strânse de la apropiaţii Părintelui Arsenie Boca. 

''Te copleşea cu ştiinţa lui', este categoric părintele Vasile Prescure, pentru care Părintele Arsenie Boca rămâne unul dintre oamenii cu care am fost binecuvântaţi de Dumnezeu. Slăbit de puteri, el ne roagă să aflăm mai multe despre Părintele Arsenie Boca şi despre învăţăturile acestuia din cartea pe care s-a străduit să o aducă la lumina tiparului, în acest an. Sunt sute de pagini din lectura cărora cititorul va afla multe lucruri inedite, iar una dintre mărturii aduce în atenţie perioada anului 1939, atunci când Părintele Arsenie a fost în pelerinaj la Muntele Athos. 

''Părintele a fost binecuvântat de Dumnezeu cu daruri duhovniceşti care nu se dau oricui. Fiind în Sfântul Munte, Părintele s-a rugat Mântuitorului Hristos să poată întâlni un călugăr de la care să primească sfaturi duhovniceşti, dar, printr-o rânduială dumnezeiască, nu a primit răspunsul aşteptat. A făcut atunci rugăciuni şi către Maica Domnului şi Dânsa i s-a arătat, l-a luat de mână şi l-a urcat pe vârful Muntelui Athos, într-un loc prăpăstios, mergând pe o cărare atât de strâmtă încât abia puteai pune piciorul. Au ajuns apoi într-un loc mai larg, unde Maica Domnului l-a înfăţişat Sfântului Serafim de Sarov (1759-1833), după care s-a făcut nevăzută. (...) De aici se poate trage concluzia că Părintele Arsenie avea o harismă, un dar excepţional de la Dumnezeu, căci numai aşa se poate explica faptul că Maica Domnului i s-a arătat aşa cum s-a arătat unui sfânt care trăise în urmă cu o sută de ani, adică Sfântul Serafim de Sarov', scrie părintele arhimandrit Vasile Prescure, relatând astfel în cartea sa o discuţie pe care a avut-o cu un coleg de-al său, al cărui tată era ''în relaţii duhovniceşti deosebit de apropiate' cu Părintele Arsenie. 

Am întâlnit multă lume la Mănăstirea Prislop şi pentru toţi Părintele Arsenie Boca este unic, un om despre a cărui personalitate complexă este foarte greu să vorbeşti. 

''A fost trimisul lui Dumnezeu în vremea noastră, pentru a ne arăta adevărata cale de întâlnire cu Domnul Nostru, Iisus Hristos. Părintele te cunoştea mai bine decât te cunoşteai tu şi se putea coborî la nivelul fiecăruia, pentru a-l putea înţelege mai bine. Părintele putea să stea de vorbă cu oricine şi pe toţi îi depăşea cu puterea harului pe care îl avea. A început cu trezirea evlaviei la Sâmbăta de Sus şi apoi a continuat aici, la Prislop', spune una dintre măicuţele de la Mănăstirea Prislop. 

Sunt foarte multe mărturii despre Părintele Arsenie, iar multe dintre ele sunt cunoscute şi fac referire la viaţa monahală sau la întâmplări cu oameni obişnuiţi. Părintele ştia că era considerat un pericol de fostul regim şi că era urmărit îndeaproape de fosta Securitate, chiar şi atunci când venea la Prislop. De pe dealurile din apropierea mănăstirii era supravegheat de securişti, şi în ciuda faptului că aceştia încercau să-şi ascundă cât mai bine prezenţa, el le-a arătat măicuţelor locul în care se poziţionaseră doi dintre aceştia. 

Părintele a prevestit şi vremurile care urmau să vină pentru Mănăstirea Prislop. 'Cu timpul se vor umple dealurile acestea de oameni şi atunci veţi putea face aici lucrurile pe care vi le doriţi', le-a spus Părintele Arsenie măicuţelor de la Prislop, liniştindu-le că le va ajuta să treacă peste greutăţi, de acolo de unde va fi. 

De altfel, prin harul său, Părintele Arsenie Boca ştia deja când va veni momentul pentru a părăsi această lume. Iar mărturiile spun că şi-a cunoscut sfârşitul cu trei ani înainte de a se produce acesta. 'Mai sunt trei calendare şi apoi voi pleca', le-a spus el măicuţelor de la Prislop, în anul 1986, şi aşa a fost pentru că s-a stins din viaţă în 28 noiembrie 1989, la Mănăstirea Sinaia. 

Înmormântat la Mănăstirea Prislop, Părintele Arsenie Boca este şi acum sfântul necanonizat în care românii îşi pun nădejdea. Pe lângă cele două hramuri: 8 mai - Sfântul Ioan Evanghelistul, 14 septembrie - Ziua Crucii, la mănăstire se mai prăznuiesc 13 septembrie - Sfântul Ioan de la Prislop, 28 noiembrie - ziua de pomenire a părintelui Arsenie Boca, şi 26 decembrie - Sfântul Nicodim. În aceste zile numărul credincioşilor care vin în pelerinaj depăşeşte zece mii de persoane, după estimările autorităţilor. 

Dar oamenii vin la Prislop şi se roagă acolo pe tot parcursul anului. De aceea, în final, i-am cerut sfatul părintelui arhimandrit Vasile Prescure despre cum ar trebui să fim atunci când păşim dincolo de poarta de intrare a mănăstirii. 

''Dacă vrem să-l cunoaştem pe Dumnezeu, trebuie să ne lăsăm îndrumaţi de învăţătura pe care El ne-a lăsat-o în Evanghelie. Ceea ce este de reţinut este faptul că Evanghelia o pot citi şi ateii, dar nu cu gândul de a se converti, ci cu gândul de a o combate. Cine vrea să-L cunoască pe Dumnezeu să facă paşi spre El, îngenunchind la rugăciune. Şi mulţumirea sufletească pe care ne-o dă nouă rugăciunea, nu are echivalent în lume. Este esenţial să ne apropiem de Dumnezeu prin rugăciune şi credinţă. Tainele lui Dumnezeu se descoperă celor smeriţi. Nu-i important câte studii de teologie ai făcut, esenţialul este sufletul smerit cu care noi ne apropiem de Dumnezeu', conchide părintele arhimandrit Vasile Prescure. AGERPRES/(AS- autor: Sorin Blada, editor: Adrian Drăguţ)

Introdu e-mailul pentru abonare:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu